începeți provocarea [gratuită] 7 Day Graylove!
am fost acea fată… cea care a alergat la baie pentru a-și plânge ochii în speranța că el (sau oricine) va simți durerea mea și va veni alergând lângă mine pentru a mă mângâia sau a mă face să mă simt mai bine. Mi-aș face emoțiile audibile sub forma unei uși trântite sau a unor sniffles puternice pentru a mă asigura că era conștient că am fost rănit și că el era de vină pentru asta.
totul a fost bun pentru dramatism, dar nu a funcționat întotdeauna pentru relația mea. El a fost rapid pentru a sublinia faptul că am fost „joc victima” și a condus la un cerc continuu de non rezoluție. Cum am jucat rolul victimei, când chiar m-a rănit? Nicio rezoluție nu duce la resentimente și la o scădere a calității relației noastre, deoarece atunci când o persoană pare un tâmpit, iar cealaltă persoană este un copil plâns, există puțin loc pentru adorație și dragoste.
a trebuit să ne dăm seama.
nu te mai juca de-a victima și începe să te adaptezi pe tine însuți
(Disclaimer: dacă ești cu cineva al cărui scop deliberat este să te rănească și să te rănească. Nu mai citi și fă-ți bagajele. El nu este singura fată și tu chiar ești o victimă. Caută ajutor să ieși … acum. Dar dacă aveți de-a face cu o ființă umană emoțională care, ca și dvs., este defectuoasă, are probleme de comunicare, dar este în cele din urmă angajată într-o relație sănătoasă continuă …. )
am învățat, cu ajutorul terapiei relaționale și a prietenilor mei fericiți căsătoriți, că orice îmbunătățire a unei relații trebuie să înceapă cu sine. Nu poți fi atât de rapid pentru a juca jocul vina. El mi-a făcut asta sau nu a făcut asta sau a spus asta sau M-a rănit… deși este foarte adevărat că a făcut anumite lucruri, vă rugăm să știți că nu sunteți și nu puteți fi responsabili pentru acțiunile, comportamentul sau non-acțiunea altei persoane. Când încetați să încercați să schimbați o altă persoană și începeți să vă concentrați asupra rolului pe care l-ați jucat în situație sau reacția dvs. la situație, atunci veți observa o schimbare, chiar dacă acea schimbare este pur și simplu pace interioară, știind că ați fost cea mai bună versiune a dvs. În loc de concentrându-se pe ceea ce a făcut întrebați – vă aceste întrebări:
- ce am făcut pentru ca această situație să escaladeze la acest nivel? Am constatat că de multe ori mi-a fost pur și simplu să nu fiu sincer cu gândurile mele fiind motivul pentru care lupta a ajuns la un punct fără întoarcere. Aproape ca și cum aș vrea să-mi citească gândurile. Dacă i-aș fi spus ce simt în loc să mă prefac că e în regulă, poate că lucrurile s-ar fi schimbat… poate nu, dar poate. Alteori am încercat să-l fac să reacționeze sau să simtă sau să facă lucrurile așa cum m-aș supăra (sau rănit) atunci când nu a făcut-o. Nu-i scuz comportamentul negativ, caut doar rolul pe care l-aș fi putut juca într-o luptă escaladată. Uneori, doar nu participă la partea argumentând un argument este soluția.
- ce nu am făcut pentru a împiedica acest lucru? Multe femei sunt vinovate de a lăsa situațiile să „alunece” care le deranjează cu adevărat de dragul de a nu avea un argument și furia se acumulează în interior. Cum ar fi: „aș fi putut să-i spun cât de mult mă deranjează că folosește un pahar diferit de fiecare dată când are ceva de băut, ceea ce mă determină să petrec ore întregi făcând feluri de mâncare. În schimb, de obicei, fac doar vasele cu o atitudine” .. rețetă pentru resentimente. Sunt pentru a vă alege bătăliile, dar dacă ceva vă deranjează cu adevărat, nu-l ignorați. Fii verbal….fără drama
- s-a schimbat comportamentul său sau s-a schimbat acceptarea mea a comportamentului? Dacă nu ți-a arătat niciodată afecțiune publică sau a fost unul romantic, ești destul de mult psihopatul dacă te trezești într-o zi și te enervezi pe el pentru că nu a făcut ceea ce nu a făcut niciodată. Poate că nu ar fi trebuit să ajungi atât de departe cu o persoană care nu este romantică dacă ești romanticul fără speranță. Poate, el nu a fost alesul pentru tine. Poate că ar fi trebuit să exprimați importanța unui anumit comportament la început. Este în regulă să faci greșeli, să alegi să te îndepărtezi sau să începi să-ți exprimi dorințele fără emoțiile negative și să fii bine dacă există o curbă de învățare implicată.
- ce pot face pentru a face acest lucru mai bine? În loc să aștepți scuzele sau reacția, preia conducerea și emite scuzele cu o reacție pozitivă. Chiar dacă nu e vina ta. Linia mea preferată este…. „Hei babe, într-adevăr nu a fost intenția mea să te înfurii. Am fost rănit din cauza unui B și C, dar ar fi trebuit să-l abordeze în mod diferit, va accepta scuzele mele.”și apoi plec pentru că încă îmi datorează scuze pentru că sunt un ticălos, dar știu că nu-l pot schimba. În acest moment, dați-i ceva timp și lăsați-l să plece. Cu timpul, el va emite scuze sau s-ar putea să nu știe că scuzele pe care le-ai făcut au fost pentru tine. Zicala” faceți tot ce puteți face, apoi dați restul lui Dumnezeu ” se potrivește perfect aici. Nu poți forța pe nimeni să-și ceară scuze. S-ar putea să trebuiască să acceptați scuzele care nu au fost niciodată date și sperați să conduceți prin exemplu. Dacă nu vedeți o schimbare în comportamentul, ați putea dori să înceapă a face planul de ieșire, dar face planul de ieșire cu încredere în știind că el nu este doar unul pentru tine. Nu lăsați o persoană să vă controleze emoțiile. Nimeni nu ar trebui să aibă atâta putere.
crede-mă, această abordare nu este întotdeauna cea mai ușoară. Au fost o mulțime de momente când am fost extrem de rănit și nu am înțeles de ce a trebuit să fiu persoana mai mare. M-am săturat să fiu partenerul „fix it” în relație. M-a ajutat să mă așez și să mă întreb: „este această relație ceva ce vreau? Vreau să continui să investesc în asta? Pot să mă văd aici pe termen lung?”și după ce am decis că răspunsurile la aceste întrebări au fost da, da și da, aș putea să nu mai văd această soluție ca pe un eu sacrificându-mi sentimentele pentru a o vedea ca pe mine contribuind la unitatea noastră familială și la creșterea finală.
poate că a trebuit să-l învăț câteva lucruri despre empatie, dar în același sens, am avut și eu multe de învățat.
ceea ce a trebuit să realizez este că o relație este formată din doi oameni din două medii complet diferite. El nu este un cryer. Sunt. Ar prefera să-și îmbutelieze frustrările, rănile și durerea în loc să vorbească. Nu vreau, vreau să vorbesc și să vorbesc acum. El este inconfortabil cu confruntare, astfel încât atunci când forțat să vorbească el se închide, se stinge, sau furtuni afară. Eu sunt exact opusul.. Doar plâng. Suntem complet diferiți
dacă ambele părți pot începe să se vadă reciproc ca coechipieri în loc să fie unul împotriva celuilalt, cel mai probabil vor câștiga. Dacă ambele părți pot fi de acord că în cele din urmă doriți aceleași obiective finale; familie fericită, sănătoasă, vibrantă, atunci există un loc de compromis. Când încetați să încercați să vă faceți drumul corect și drumul celuilalt greșit lucrând împreună pentru a vă servi reciproc, puteți găsi o soluție la orice.
cum să-ți anunți partenerul că ești rănit (sau supărat) fără a juca victima
- lăsați emoțiile suplimentare din ea și purtați o conversație.
întotdeauna am crezut că sunt partenerul mai bun pentru că plângeam doar când eram supărat sau rănit și el striga sau venea cu asalt sau lovea un perete sau orice altceva. Toată acea violență părea mult mai rea decât plânsul. corect? … nu atât de mult. Mi-a luat ani să realizez că oamenii își exprimă emoțiile diferit și că el a fost o expresie a emoției la fel ca mine plângând. A trebuit să ne dăm seama cum să venim unul la celălalt fără emoția suplimentară și să purtăm doar o conversație. Nu era un tip rău. Știam asta, dar l-aș face să se simtă așa, diminuându-și expresia și nevăzând defectele din ale mele. Mi-ar spune imatur și un copil plâns. L-aș numi nemernic fără inimă și aș spune că este incapabil de dragoste.
nici unul nu era adevărat. Amândoi am fost răniți.
conversația Anti-victimă
după câteva căutări sufletești am putut să mă apropii de el cu un plan. Această conversație a mers așa…
„iubito, trebuie să găsim o modalitate mai bună de a nu fi de acord unul cu celălalt și trebuie să știi că, chiar și în dezacordurile noastre … eu încă te iubesc. Te aleg pe tine. Mă doare când îmi ignori durerea numindu-mă copil sau spunând că sunt prea emoțional și în același sens îmi dau seama că te doare sau te deranjează când te numesc tâmpit pentru că nu-ți exprimi durerea și frustrările în același mod ca mine. Așa că am o propunere … dacă promit să-mi las lacrimile, suspinele și dramele din argumentele noastre, poți să-mi faci aceeași favoare și să lași țipetele, asaltul sau biciuirea, din ea. Eu nu sunt ca tine. Nu ești eu. Nu vom fi de acord cu totul. Sunt lucruri pe care le faci cu care nu sunt de acord și cu care nu voi fi niciodată de acord și sunt sigur că același lucru este valabil și pentru tine despre mine, dar este în regulă. Putem doar să vorbim sau dacă nu putem, putem fi de acord să nu fim de acord, apoi să ne regrupăm și să ne întoarcem mai târziu pentru a găsi o cale de mijloc? …”
am dat mâna și ne-am sărutat pe ea. Cu această mică promisiune și dorința de a o face să funcționeze, argumentele noastre nu au fost niciodată aceleași.
după acel jurământ unul față de celălalt, când am simțit că un argument se încălzește, unul dintre noi a trebuit să intervină pentru a apăsa pauză. „Văd că acest lucru escaladează, am nevoie de câteva minute”
a trebuit să sun o prietenă să-mi plângă ochii sau poate să-mi iau ceva timp singur să plâng și să scot totul, astfel încât să pot ajunge într-un loc unde să-l pot aborda despre preocupările mele fără a fi o victimă. Nu spun că nu – l las să mă vadă plângând. Sunt o persoană emoțională și nu încerc să schimb asta despre mine. Pur și simplu nu pot raționa bine când sunt în acea stare de spirit și nici nu pot vedea cu inima deschisă situația din punctul său de vedere. Îmi vede lacrimile de multe ori. Doar atunci când simt că-mi folosesc lacrimile ca armă pentru a-l ataca și a-l picta ca pe un ticălos, atunci trebuie să fac un pas înapoi, să iau un moment și să mă regrupez. Trebuie să fiu într-un loc în care să-i pot comunica durerea mea și să lucrez cu el pentru a găsi o soluție sau un compromis.
el trebuie să ia momente pentru a se regrupa, în scopul de a ține promisiunea noastră, de asemenea. Am observat că s-ar putea merge pentru o centrare atunci când el este supărat sau de a lua ceva timp pentru a apela unul dintre prietenii lui sau juca jocuri video, sau de a lua un pui de somn, dar până în prezent el și-a ținut promisiunea de a-mi că, atunci când vom veni împreună pentru a găsi o rezoluție vom lăsa toate dramă în plus și pur și simplu au o conversație, deoarece….
… suntem amândoi în aceeași echipă. Avem același scop final.
încercați, dar numai dacă amândoi sunteți absolut siguri că relația este ceea ce doriți. Abordarea mea de a nu mai juca rolul victimei poate să nu fie exact ceea ce trebuie să faceți, dar trebuie să vă controlați propriile emoții și să fiți suficient de puternici pentru a nu permite unei persoane să vă facă să pierdeți acel control.