Cum Ar Trebui Să Pronunțăm Cuvinte Străine?
citire de 8 minute
cum ar trebui să pronunțăm cuvinte străine?
ce este diferit la cuvinte precum pâine, birou și sabie în comparație cu cuvinte precum burrito, birou și karaoke? Dacă ai spus că al doilea set de cuvinte provine din alte limbi, ai avut dreptate.
procesul se numește „împrumut” și se întâmplă atunci când o limbă adaugă un cuvânt (sau uneori o secvență sonoră scurtă) dintr-o altă limbă în propriul „lexicon” (adică „colecție/inventar de cuvinte într-o limbă.”) Lingviștii numesc, de asemenea, aceste cuvinte „Cuvinte de împrumut”, deși ambii termeni sunt destul de amuzanți, pentru că cu siguranță nu le dăm înapoi! Toate limbile împrumută cuvinte din alte limbi; acest proces face parte din categoria mai mare a fenomenului numit „contact lingvistic.”Cu cât există mai mulți oameni bilingvi într—o zonă—adică cu cât există mai mult contact între două limbi într-un singur loc-cu atât este mai probabil ca o limbă să împrumute de la cealaltă, deși nu este singurul mod în care se întâmplă.
Cum Se Pronunță Cuvintele Împrumutate?
Ei bine, aici lucrurile devin complicate—și interesante. Să ne uităm la aceste trei cuvinte de împrumut: tortilla, armadillo, ghilotină. Pronunțăm cele două L-uri în tortilla ca un Y, așa cum sunt în spaniolă. Cu toate acestea, în armadillo le pronunțăm ca un L. acum luați în considerare ghilotina din franceză: Majoritatea vorbitorilor de engleză pronunță cele două L-uri ca un Y, așa cum este și în franceză, dar nu toți vorbitorii de engleză!
acest spectru de modele de pronunție se numește „asimilare.”Deoarece engleza nu pronunță De obicei L ca Y, cuvântul armadillo, am putea spune, a fost pe deplin asimilat în engleză. Acest lucru s-ar putea datora faptului că a existat suficient de mult timp pentru ca ortografia să fi influențat modul în care vorbitorii o pronunță.
Ce Este Asimilarea, Mai Exact?
Ei bine, pentru a fi utilizate, cuvintele împrumutate trebuie să se potrivească regulilor fonologice ale limbii împrumutate, deoarece de multe ori, cuvintele originale conțin sunete pe care limba împrumutată nu le are. Deci, vorbitorii modifică automat cuvintele, astfel încât să le poată spune. Toți vorbitorii nativi respectă inconștient aceste reguli. De exemplu, în engleză nu grupăm consoanele V și L, așa că atunci când încercăm, lipim un spațiu mic între ele, din necesitate și adesea fără a-l percepe, cum ar fi modul în care putem pronunța numele Croat „murături Vlasice” ca „vuh-lassik.”Dar, în croată și în alte limbi, cum ar fi rusa, această combinație este comună, astfel încât vorbitorii amestecă fără efort cele două sunete. Unii vorbitori de limbi asiatice care nu au un sunet l pot înlocui L în cuvinte străine cu un sunet R-A pe care îl au și unul care se încadrează în aceeași categorie fonologică, deci are sens ca înlocuitor. Acesta este la fel ca modul în care vorbitorii de engleză înlocuiesc adesea un r rulat spaniol cu un r englezesc.aceste substituții nu sunt aleatorii sau ilogice; sunt sistematice și guvernate de reguli. Aceste reguli – sau restricții-sunt numite „constrângeri fonotactice.”
ceea ce este cu adevărat interesant (și mai complicat) este că, deoarece împrumutul de cuvinte este un proces, există adesea întinderi lungi în care cuvintele împrumutate sunt pronunțate diferit în diferite comunități de vorbire. Iată un exemplu distractiv: cei mai mulți dintre noi în SUA spun file mult ca franceză, fără a pronunța T. Cu toate acestea, în Australia cuvântul este pe deplin asimilat în engleza australiană: ei spun „fill-it”! (În plus, cel mai probabil ați auzit sau veți auzi vorbitori de engleză în unele SUA. zonele spun tortilla cu acel sunet l, de asemenea!) Aceste variații între comunitățile de vorbire sunt posibile atunci când cuvintele conțin sunete care apar în ambele limbi. De exemplu, spunem cuvântul de împrumut francez clich destul de aproape de original: „klee-shay.”Suntem capabili să facem acest lucru pentru că avem un sunet similar K, L-sound, e-sound, „SH”-sound și a-sound în engleză. Cu toate acestea, încă modificăm ușor sunetele și, ca urmare, cuvântul nu sună ca un vorbitor de franceză.
Iată o notă laterală interesantă: În timp ce această pronunție a fileului poate părea amuzantă pentru mulți dintre noi, majoritatea oamenilor ar fi de acord că colecția de dialecte din Australia este destul de prestigioasă din punct de vedere social, ceea ce înseamnă că engleza nu este stigmatizată pe nedrept la nivel mondial și, prin urmare, oamenii nu sunt susceptibili să acuze australienii de pronunții ignorante (ceva care, din păcate, se atribuie unor varietăți de limbi mai stigmatizate). Limba și dialectul „prestigiu”, sau lipsa acestora, se referă la părtinirea și stigmatul pe care oamenii îl atribuie modurilor de a vorbi care sunt asociate cu caracteristici sociologice, cum ar fi succesul financiar sau educațional al vorbitorilor sau al țării. Studiile despre interacțiunea dintre societate, cultură și Limbă se încadrează în domeniul sociolingvisticii.
chiar și într-o singură comunitate de vorbire, există uneori variații. De exemplu, în timp ce mulți oameni spun numele Catedralei franceze ca „noder dame”, alții spun ceva mai mult ca „nochra dahm”, care este puțin mai aproape de francezii din care provine.
dacă cuvintele împrumutate sunt sau nu adaptate limbajului de împrumut sau păstrate mai „ca atare” depinde de o varietate de factori. Un factor este cât de mult oamenii din țara de împrumut aud vorbitori nativi ai limbii de creditare. Un alt factor este cât de mult se suprapun sunetele. Un al treilea factor este cât de des comunitatea de vorbire folosește cuvântul împrumutat. Un alt factor este prestigiul limbajului de creditare: Unele studii arată că vorbitorii încearcă să păstreze pronunția originală mai mult dacă limba este privită ca prestigioasă din punct de vedere social. (1) în cele din urmă, cu cât un cuvânt de împrumut a fost împrumutat mai mult, cu atât este mai probabil să fie asimilat sau, cel puțin, să aibă o pronunție convenită. De exemplu, alcoolul este din punct de vedere tehnic un cuvânt de împrumut, dar a existat atât de mult încât toți îl spunem la fel acum. (1)
de ce sunt oamenii sensibili cu privire la modul în care pronunțăm cuvintele împrumutate?
unii oameni își bat joc de vorbitori pentru pronunțarea cuvintelor împrumutate folosind tiparele de vorbire ale limbii împrumutate, iar alți oameni își bat joc de vorbitori pentru pronunțarea cuvintelor împrumutate în limba donatoare ” accent!”Pur și simplu nu putem câștiga.
să vorbim mai întâi despre acest prim tip. Din păcate, este foarte frecvent ca oamenii să critice vorbitorii pentru pronunțarea acestor cuvinte așa cum cere limba împrumutată. De exemplu, oamenii s-ar putea să-și bată joc de tine dacă pronunți L-urile în „tortilla.”Cu toate acestea, există, desigur, multe motive pentru a evita batjocorirea vorbitorilor pentru a-și folosi propriile accente pentru cuvinte străine, așa. De exemplu, este important să vă amintiți că, deși puteți vorbi limba de împrumut, cum ar fi franceza sau spaniola, fluent sau suficient de bine pentru a pronunța corect unele cuvinte, altele nu au avut o astfel de expunere sau privilegiul educației sau al învățării și expunerii la alte limbi. Vorbitorii pronunță de obicei cuvintele așa cum le-au auzit întotdeauna. De asemenea, gândiți-vă cât de imposibil poate fi pentru vorbitori să producă sunete din limbi pe care nu le cunoaștem deloc. În plus, dacă se întâmplă să folosiți un cuvânt împrumutat dintr-o limbă pe care o cunoașteți, acest lucru funcționează excelent, dar limbile împrumută de la sute de alte limbi, deci nu există nicio modalitate de a face pe toată lumea capabilă să pronunțe toate sunetele din întreaga lume! (Aici sunt-Faceți clic și vedeți câte puteți spune! Mai mult, după cum explică bloggerul LinguiSchtick, studiile cerebrale arată că, uneori, vorbitorii nici măcar nu sunt capabili să perceapă anumite sunete străine pe care nu le au în limba lor maternă—cu atât mai puțin să le producă atunci când pronunță un cuvânt de împrumut. (Pentru mai multe despre provocările învățării unei limbi ca adult și despre diferitele grade de bilingvism, citiți acest articol). Deci, cel mai bine este să nu acuzi oamenii că „măcelăresc” o limbă pe care nu o cunosc, mai ales atunci când fac tot ce pot și vorbesc așa cum știu.
acum să vorbim despre al doilea mod de a pronunța cuvinte de împrumut despre care oamenii sunt sensibili: onorarea, ca să spunem așa, a pronunției originale. Cum ar trebui oamenii bilingvi să pronunțe cuvinte de împrumut atunci când vorbesc fluent ambele limbi? Anchorperson bilingv Vanessa Ruiz a fost criticat anul trecut pentru pronunțarea cuvintelor spaniole cu un „accent spaniol”.”(Puteți citi mai multe despre această poveste pe blogul lui LinguiSchtick.) În unele privințe, pare nedrept sau cel puțin neplăcut să critici oamenii bilingvi pentru că vorbesc așa cum ar face în mod normal în propria lor limbă. Când auziți că oamenii pronunță corect cuvinte străine, este posibil să o facă pentru că sunt se angajează într-un act automat de „comutare de cod”: un fenomen lingvistic care apare în mare parte inconștient și, de obicei, atunci când vorbitorul știe că ascultătorul este și bilingv.
ceea ce ar fi putut fi descurajant pentru unii despre Ruiz este faptul că schimbarea codului s-a simțit mai puțin naturală la TV în direct, deoarece poate doar jumătate din publicul ei vorbește spaniolă. Pe de altă parte, ar putea fi etichetată într-adevăr doar o problemă comunicativă dacă membrii publicului care vorbesc doar engleza nu ar putea înțelege ce a vrut să spună și probabil că nu a fost o problemă. Rularea R-urilor în cuvinte spaniole nu împiedică cu adevărat vorbitorii de engleză să primească mesajul.
o altă posibilitate este că oamenii au reacționat la ea cu furie, deoarece se simt invidioși pe oameni care sunt bilingvi, deși s-ar putea să nu fie pe deplin conștienți de asta. Mai ales în SUA., în cazul în care învățarea unei limbi străine de multe ori nu este necesară în școli, fiind pe deplin fluent într-o a doua limbă este destul de rar. O altă posibilitate, de asemenea, în conformitate cu LinguiSchtick, este că oamenii care fac sau nu pronunță cuvinte spaniole în moduri spaniole pot exprima anumite opinii politice subtile despre imigrație și asimilare culturală, ceea ce poate cu siguranță să-i enerveze pe oameni.
ce se întâmplă atunci când învățăm o limbă nouă și o vorbim vorbitorilor nativi care nu cunosc limba engleză? Cum Ar Trebui Să Pronunțăm Cuvintele Lor De Împrumut În Limba Engleză?
aceasta este o întrebare interesantă! O regulă bună este că, atunci când vorbiți o limbă străină, faceți tot posibilul pentru a pronunța cuvintele în limba engleză așa cum o fac, mai ales pentru că dacă reveniți la modelele de accent englezesc pentru cuvintele de împrumut în limba engleză (hamburger este unul obișnuit), ascultătorii dvs. s-ar putea să nu vă înțeleagă. Acest lucru se aplică și substantivelor proprii și numelor proprii, nu doar împrumuturilor. Unii oameni simt că este important să-și pronunțe propriile nume, deoarece sună cu adevărat în propria lor limbă, dar este posibil să nu funcționeze întotdeauna bine. De exemplu, deoarece franceza nu are sunet H, mulți vorbitori de franceză pronunță „Hannah”, ca „Anna”, oricât de mult ar încerca Hannahii să insiste altfel! De asemenea, puteți găsi un compromis, cum ar fi păstrarea vocalelor și consoanelor pe care le împărtășesc ambele limbi, dar adaptarea celor lipsă sau poate ajustarea stresului silabelor la un model mai natural pentru limba pe care o vorbiți.
lucru elegant despre acest lucru este că, uneori, oamenii vor trece la un accent străin să spună un nume, cum ar fi „Alice” ca „Ah-LEASE” în limba franceză, chiar și atunci când vorbesc în limba engleză, dar numai atunci când vorbitorul știe că cealaltă persoană vorbește franceza, de asemenea, sau, a întâlnit francofon Alice în cauză. Aceasta este, de asemenea, o formă de comutare a codului.
Iată o poveste amuzantă despre un anumit lingvist care a petrecut un an în Franța în timpul facultății. Ea sa trezit în urma de-a lungul destul de bine, dar apoi ar lovi un obstacol atunci când oamenii francezi au vorbit nume americane într-un accent pe deplin francez, ca aceasta: „Sarah Jessica Parker” sau ” Elton John.”Când ea se uită, uimit, ei ar spune,” cum ar putea să nu știi cine vorbim despre? E atât de faimos.”Deci, aceste pronunții au sens pentru francezi să comunice în mod natural între ei. Este un pic ca modul în care spunem „Paris” în engleză cu „S” la sfârșit; este un substantiv propriu pe care îl folosim atât de mult încât este oficial un cuvânt englezesc, chiar dacă este scris la fel în ambele limbi. Deci, acest lingvist a aflat că, dacă a pronunțat acele celebrități engleze cu o pronunție franceză groasă, așa cum au făcut-o, a fost înțeleasă mult mai repede.
Deci, Cum Ar Trebui Să Pronunțăm Cuvinte Străine?
în concluzie, iată câteva sugestii: pronunțați cuvinte străine așa cum le auziți pe alții în comunitatea dvs. de vorbire; nu criticați persoanele care pronunță cuvinte străine așa cum necesită propria lor limbă maternă; nu criticați persoanele care le pronunță ca limba străină; dacă doriți să pronunțați cuvântul străin în modul său original, gândiți—vă la oamenii cu care vorbiți-vorbesc acea limbă sau știu să spună și acele cuvinte în modul original? Și, în sfârșit, dacă călătoriți și vorbiți sau învățați să vorbiți o limbă străină acolo, încercați să pronunțați cuvinte de împrumut și nume în limba engleză! Localnicii, probabil, nici măcar nu va observa, și, ei te pot înțelege mult mai repede.
și, în sfârșit, în sfârșit, iată un scurt videoclip amuzant despre reacția pe care o puteți obține dacă corectați pronunția oamenilor de cuvinte străine.
(1) Lev-Ari, S., San Giacomo, M., & Peperkamp, S. (2014). Efectul prestigiului domeniului și bilingvismul interlocutorilor
asupra adaptărilor cuvintelor împrumutate. Jurnalul de sociolingvistică 18 (5), 658-684.
(2) LinguiSchtick. (2015, septembrie. 29). Este în regulă dacă nu poți pronunța cuvinte străine. LinguiSchtick. Accesat În 2016, Sept. 27. https://linguischtick.wordpress.com/2015/09/29/its-ok-if-you-cant-pronounce-foreign-words/